Daniela Toma este o artistă de muzică populară, mai ”nouă” în branșă. Femeia și-a dorit să facă muzică din copilărie, însă părinții n-au știut să o ghideze să urmeze visul. Însă, la 49 de ani a făcut ea acest pas.
Daniela Toma, artistă de muzică populară, și-a început cariera muzicală la 49 de ani. Cântă de 6 ani doar, după cum ne-a declarat, recent la un eveniment organizat de Nicușor Ioniță, și e fericită că I s-a împlinit visul din copilărie. La eveniment, a cântat și ea, alături de alți colegi de breaslă, prezenți la Revelionul Artiștilor.
“În Noaptea dintre Ani noi am fost aici, la Sala Concert. Am muncit cu drag, să spunem așa, pentru că am fost alături de artiști minunați și am cântat din tot sufletul pentru toți invitații.
Și acum petrecem și noi da, ca de fiecare dată, cum se întâmplă în fiecare an, dacă noi de Revelion cântăm, avem și noi un Revelion al nostru, al artiștilor și, bineînțeles, și cu alți invitați. Petrecem și noi așa o seară de neuitat”, ne-a spus ea.
Cum vă întrețineți?
Nu este niciun secret. Chiar nu țin o dietă, nici tratamente, nici sport. O să fiu sinceră. Fac câteva exerciții de dimineață, eu, acăsică, să mă simt bine așa. Pe parcursul zilei diete nu țin, cred că am și o genă destul de bună, o moștenesc de la mama mea. Și am doi băieți minunați, unul de 22, unul de 29 de ani. Cel mic este la studii în Olanda, anul 3 pe business. Noi mai avem o afacere la Ploiești și sperăm că ai noștri băieți să o ducă mai departe.
Ce afacere aveți?
Avem o afacere cu tot ce ține de tehnica frigului.
Și băiatul cel mare?
Băiatul cel mare lucrează cu noi la firmă. A terminat Automatică Informatică și lucrează cu noi. A rămas alături de noi, ca să spun așa.
Nurori aveți?
Deocamdată nu, dar le așteptăm cu mare drag. Eu aștept cu tot sufletul să-mi vină două fete, pentru că mi-am dorit fete și nu am avut. Și atunci aștept nurorile cu brațele deschise.
Cum o sa fiți așa, ca soacră?
Eu îmi doresc să fiu o soacră bună și să le consider fetele mele. De abia le aștept cu mare drag. Baiatul cel mare îmi spune că nu este momentul să se căsătorească, că mai are de stat că mai are de copilărit, iar cel mic alte vise.
A fost greu momentul când a plecat de acasă cel mic?
A fost foarte greu pentru că cel mic a fost mai atașat de mine. În general, băieții sunt atașați de mame, mi-a fost greu o perioadă de două-trei luni.
Pentru că n-am crezut vreodată că el o să fie cel care pleacă de acasă, dar totul a decurs bine pentru el și parcă s-a născut acolo. Deci s-a acomodat foarte bine, îi merge foarte bine și Doamne Ajută să îi fie bine în continuare.
Vine des acasă sau mergeți voi?
Vine de Sărbători sau în vară, când consideră el că are timp și termină cu examenele.
Ați fost acolo, la el?
Da, am fost. Eu nu cred ca m-aș putea adapta acolo, dar ei văd altfel lucrurile, tineretul. Îmi spune “mama, parcă aici m-am născut”. I-am zis “Ok, dacă ție îți este bine, atunci mergi în continuare pe drumul tău”.
Secretul căsniciei?
Toleranță și multă răbdare, multă, multă răbdare. Ne îndreptăm către 30, au trecut anii, s-au dus în zbor, au trecut frumos. Doamne Ajută să fie bine în continuare, să avem sănătate ca să treacă și restul anilor frumos.
Soțul e gelos sau a fost gelos vreodată? Când lipsiti de acasă, când mergeți la cântări, spectacole?
Vreau să vă spun că el merge cu mine peste tot, deci mă susține în tot ceea ce fac. Este alături de mine și probabil un sâmbure de gelozie acolo o fi, dar nu-mi arată atât de tare. Este alături de mine tot timpul și mă susține în tot ceea ce fac, este pasiunea mea.
De cât timp cântați?
O să spun sincer că eu nu am foarte mulți ani de când cânt, sunt vreo 6 ani, însă este un vis al meu din copilărie. Am cântat pe toate scenele, micuță fiind. Eu sunt din județul Buzău și toate serbările se făceau cu mine. Bineînțeles, aveam costumul național, lucrat de mama mea.
Ai mei nu au știut să mă ghideze mai departe către o școală de muzică și atunci eu, toată viața, am avut acolo ceva în suflet că n-am realizat acel vis. Și am zis, “nu se poate, eu trebuie să merg să-mi îndeplinesc acest vis”. Și la 49 de ani, mi-am luat inima în dinți, cum se spune pe românește, și am mers să dau o probă la Ploiești. Am fost acceptată și am făcut școala populară.